ECOTOP Oradea

Prima mea ieşire cu cei de la Clubul de Mediu a fost ieşirea de la Damiş. Mă alaturasem organizaţiei cam cu o lună în urmă,în februarie. Mafi, Ana, Ralu David şi Axi mi-au zis că ei vor să meargă un weekend la Damiş şi m-au chemat şi pe mine.Fără să stau prea mult pe gânduri am zis “sigur,de ce nu?” (oricum motivul pentru care venisem iniţial la Clubul de Mediu erau excursiile).În dimineaţa din ziua plecării mi-am luat rucsacul în spate şi am plecat spre gară unde urma să ne întâlnim toţi. Drumul cu trenul a durat cam o oră în care ne-am cunoscut mai bine. In Bratca ne-am oprit, am mâncat, am băut o cafea şi apoi am luat-o pe jos spre Damiş. Am aflat mai târziu ca în excursiile lor cu oprire la Bratca, pauza de la “birtul local” era o adevarată tradiţie. Pe drum am început să povestim din nou iar drumul a părut mai scurt(era prima oară când imi duceam singură rucsacul în spate şi mi se părea infernal de greu.Pe lângă asta, satul Damiş e la 12 km de Bratca).

În sfârşit,după trei ore de mers, am ajuns la“Casa Craiului“,(a organizaţiei Ecotop Oradea),în care urma să ne petrecem weekend-ul.Casa era veche,”ca la ţară” şi puţin cam înspăimântatoare la prima vedere. După ce ne-am ales fiecare din noi patul în care vom dormi, Mafi a încercat să ma sperie spunându-mi că eu mi-am ales patul mortului şi că noaptea mortul cu ochii roşii va veni la geam să mă sperie. Probabil că a şi venit la un moment dat dar cred ca a rămas dezamagit când a văzut că eu dormeam liniştită în patul lui. Noaptea ne-am petrecut-o povestind,jucând cărţi şi ascultând muzică până când ne-a învins oboseala.

A doua zi,dimineaţa - dacă ora 12 se poate numi dimineaţă- am văzut mai bine casa,grădina şi şura de lângă,care pe atunci era in construcţie deci goală pe dinăuntru.Am constatat din nou,ca şi cu o seară înainte, că singura “baie” era latrina din spatele casei. Şi atunci,ca şi acum de altfel, mă ingrozea fuga din casă noaptea până la “buda” de afară şi înapoi pentru că mi se părea că tufişul de lângă are ceva cu mine.Ciudat. În aceeaşi zi am făcut o excursie prin îmrejurimi şi am cunoscut câţiva vecini printre care si proprietarul ABC-ului/birtului de lîngă casă (în Damiş sunt 2 în 1),şi bătrâneii curioşi de vizavi. Noaptea iar am petrecut-o petrecând iar în dimineaţa următoare,obosiţi, am coborât înapoi în Bratca, de unde am luat trenul spre casă.

Până la urmă casa din Damiş nu e aşa înspăimântatoare cum am povestit mai sus.Acum este baie în casă,şura e gata, şi atâta timp cât dormi când mortul cu ochii roşii vrea să te viziteze pentru că i-ai ocupat patul,totul e ok, chiar super. Pentru mine,Damiş e locul preferat in care să mă refugiez impreună cu Clubul de Mediu când vreau să mai scap de oraş.

Cuc Ioana